Analiza Fourier demonstrează că reziduul EXP−Low se aliniază cu fazele ternare {1, ω, ω²} ale perioadei T = 6, după eliminarea fondului macroscopic din AME2020.
Dacă structura nucleară ar proveni doar din fluctuații statistice ale interacțiunilor mezonice și ale dinamicii gluonice subnucleonice, atunci reziduul EXP − Low-Res ar trebui să se comporte ca un zgomot statistic necorelat după eliminarea fondului macroscopic și să producă o distribuție aleatoare a fazelor. Analiza Fourier pe datele AME2020 arată însă contrariul: reziduul păstrează o organizare discretă, stabilă și globală, în care fazele ternare ale perioadei T = 6 se aliniază coerent pe direcția Δ = N − Z și rămân vizibile în întregul plan nuclear (Z, N).
Proiecția fiecărui nucleu prin φ = 2π(N−Z)/6 pe fazele {1, ω, ω²} produce o rețea cromatică ordonată, ceea ce arată că periodicitatea T = 6 este prezentă direct în datele experimentale. După eliminarea tendinței macroscopice prin Low-Res, reziduul păstrează aceeași semnătură ternară. Persistența fazelor după scăderea Low-Res indică faptul că perioada T = 6 exprimă o organizare geometrică de fond, manifestată global pe harta nucleară. J3 Atomic oferă primul cadru matematic în care această periodicitate devine vizibilă.
Benford Local verifică distribuția primei cifre în reziduurile EXP−Low prin analizarea nucleelor din jurul perechii selectate. O apropiere între barele verzi și referința Benford indică un comportament numeric natural al reziduurilor locale. Indicatorii MAD (potrivirea logaritmică) și Chi-square (validarea statistică) verifică dacă există deformări artificiale evidente sau curve-fitting local în zona analizată.